Babesioza este o boala parazitara determinata de paraziti endoglobulari din fam. Babesiidae transmise prin intermediul capuselor. Babesiile au un ciclu de dezvoltare diheteroxen, mamiferele fiind gazde intermediare, in organismele acestora se dezvolta stadiile asexuate ale parazitului (sporozoiti, trofozoiti, merozoiti).

Babesioza este produsa de Babesia canis cu 3 subspecii (B.c. vogeli, B.c.rossi si B.c. canis raspandita in Europa) si Babesia gibsoni. Pe teritoriul tarii noastre boala este transmisa de capuse din specia Dermatocentor reticulatus. Boala este dependenta de biotipul capuselor si are un caracter zonal si sezonier. Incidenta bolii creste din luna aprilie o data cu aparitia atacului cu capuse si dureaza pana toamna cand au un nou apogeu. Initial zonele babesigene erau delimitate de climate mai calde (mediteraneene) dar odata cu circulatia cainilor alaturi de oameni cat si a raspandirii capuselor aceastea au dobandit un areal nou. Cainii vagabonzi de obicei mai rezistenti la boala pot fii de asemenea o sursa importanta pentru boala. Rasele ameliorate si cainii tineri sunt mai receptivi.

Perioada de incubatie este de 7-14 zile. La caine forma acuta debuteaza cu apatie, stari febrile, anorexie, icter, anemie, posibile tulburari respiratorii si nervoase (crize de tip epilepsie, pseudoparaplegie), fotofobie cu posibile hemoragii retiniene. Moartea survine in 5-10 zile de la imbolnavire.

In forma cronica se instaleaza anemia, febra, urina se coloreaza pana la brun inchis, icter (ingalbenirea pielii si a mucoaselor) si se inregistreaza slabire accentuata. Uneori pot sa apara si stari vomitive.

Nu este obligatoriu ca toate aceste simptome sa se manifesteze.

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor clinice descrise mai sus corelate cu un examen ecografic (splenomegalie) si un examen parazitologic al sangelui (prin examenul frotiului de sange se va depista parazitul in interiorul hematiilor). La analizele de urina se va depista bilirubinuria.

Tratamentul babsesiozei este complex. O mare importanta in cadrul tratamentului o au reechilibrarea hidroelectrolitica si transfuzia de sange. In cazul lipsei totale a apetitului se recurge la hranirea parenterala.

Ulterior cainele afectat de aceasta boala, desi vindecat clinic, poate ramane purtator si rezervor al acestei boli, parazitul fiind greu de eradicat chiar si cu medicatie specifica.

Prevenirea bolii se face prin deparazitarea externa a cainelui periodic si a mediului in care acesta traieste. Pentru deparazitarea externa se pot folosi fiolele individuale, sprayurile antiparazitare si zgarzile antiparazitare.

Va puteti proteja cainele de o boala mortala prin protejarea impotriva infestarii cu capuse.

Chiar si in timpul iernii cainele trebuie deparazitat extern.

Este foarte importanta administrarea corecta a deparazitantelor externe conform cu indicatiile medicului veterinar si cu instructiunile de folosire, de asemnea si repetarea la timp a deparazitarii externe.